Stau acum si ma întreb oare cum s-au descurcat generațiile dinaintea nostra care nu aveau nici pe sfert din tehnologiile, instrumentele, masinile, utilajele, descoperirile din ziua de azi ... Oare cum au reusit parintii nostri sa isi faca treaba la locurile lor de munca, sa isi creasca si copiii si sa se ocupe de educatia lor, sa isi ajute si parintii la loturile de pamant pe care acestia le lucrau de-a lungul anilor, sa mearga si la meciurile echipelor preferate impreuna cu prietenii, sa mearga si la cinematografe sa vada Lantul Amintirilor, sa plece si in vacante, sa socializeze si cu vecinii sau pur si simplu cu oamenii din targuri si toate astea ... in acelasi timp ? Oare cum aveau ei rabdarea necesara in conditiile in care chiar si pentru un simplu telefon trebuiau sa astepte sa vina seara, sa ajunga acasa si ei si cei cu care voiau sa vorbeasca la telefon iar noi ... cu cate 3 telefoane mobile in buzunare inebunim daca cineva nu raspunde la telefon in maxim 10 secunde ... Daca un simplu semafor care aprinde becul rosu exact cand am ajuns noi la el ne face sa injuram si sa ne stricam buna dispozitie pentru ca suntem nevoiti sa asteptam cateva zeci de secunde va dati seama unde am ajuns ?
Noi nu mai avem rabdare ...
Noi vorbim, ne vedem, trimitem poze sau filmari dintr-o parte in alta a planetei in cateva secunde. Ne petrecem vacantele pe alte continente si ajungem acolo in doar cateva ore. Orice am cauta de citit sau de invatat gasim milioane de rezultate in cateva secunde. Si totusi ... noi nu avem timp ... Nu avem timp sa ne mai sunam unii pe altii, nu avem timp sa ne mai vizitam, nu avem timp sa mai cumparam flori pentru femeile din vietile noastre, nu avem timp sa mai mergem la cinematograf, desi toti avem masini intarziem de fiecare data, cumparam mancarea gata preparata de la hypermarket pentru ca nu avem timp sa o facem acasa si ... din pacate nu avem timp sa vedem cat de mult ne-am schimbat ... Am devenit nervosi, nu mai avem rabdare unii cu altii, nu mai avem rabdare cu copiii, nu mai avem rabdare cu natura ...
Creierele noastre au devenit niste agende neincapatoare pentru cate ganduri si idei avem acum ... Lipsa de timp pe care noi ne-o generam si aceasta nerabdare de a avea totul intr-o secunda ne macina, ne obosesc si ne imbatranesc.
Haideti totusi sa ne amintim din cand in cand si de hobbyurile noastre, iar atunci cand semaforul trece pe rosu sa ne bucuram ca avem macar un minut la dispozitie sa sunam un prieten fara a avea un motiv anume .... ci doar pentru a-l intreba ce mai face ...
Felicitari acelora care nu se regasesc in articolul meu ...
Mi-as dori sa fiu contrazis .... astept comentarii
PRIETENIA E DISCRETA,SE MULTUMESTE CU PUTIN.DAR ACEST PUTIN ESTE TOT CE E MAI BUN PE LUME.
RăspundețiȘtergereAs fi vrut sa te pot contrazice, dar ai mare dreptate. Ma regasesc in ceea ce traiesti si tu si putin si in ceea ce ai scris referitor la generatiile trecute, deoarece am trait si acele vremuri.
RăspundețiȘtergereSuper articol si felicitari ca ti-ai gasit timp pentru a reda ceea ce simti!
Clipa e pretioasa ca viata unui om – sunt cuvintele marchizului de Posa din Piesa Don Carlos de Schiller. Ele recomanda sa pretuim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Ca o completare , in Hermann si Dorothea a lui Goethe se afirma afirma ca o singura clipa numai, poate hotari si viata si soarta omului. Asa ca: enjoy the moment Var!
RăspundețiȘtergereTimpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
RăspundețiȘtergereLeonardo Da Vinci spunea ca "timpul este suficient pentru oricine il foloseste" si are dreptate. Maniera in care ne raportam la clipa prezenta face diferenta intre noi. Aceasta tine de mentalitatea pe care o avem si de gradul de maturitate la care am ajuns. Constientizarea este cheia depasirii acestui impas. Timp este pentru ceea ce conteaza; mai ramane sa ne amplificam atentia, pentru ca trecerea noastra prin timp sa nu fie fara roade.
RăspundețiȘtergereTimpul este un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară.Din pacate ma regasesc printre aceste randuri scrise de tine.............
RăspundețiȘtergere